Pagină web realizată în programul pentru creare site-uri WebWave

          Poate părea utopică relația dintre stilul de atașament format în copilăria mică și calitatea relațiilor cu ceilalți în viața adultă, dar există o foarte mare corelație între aceste două variabile. Cu alte cuvinte, modelul interior de atașament ne influențează armonia relațiilor de cuplu, de prietenie/colegialitate, inclusiv relația cu noi înșine. Punctez mai jos informațiile cu privire la această relație cauzală.

        În interactiunea cu părinții (în special cu mama) copilul învață un anumit model de relaționare socială pe care îl va întreprinde în viața sa. Psihanalistul John Bowlby a pus în centrul dezvoltării umane modelul interior de atașament. Concluzia sa a fost că viața omului se constelează în jurul relației de atașament, relație care se conturează din primele zile de viață fiind importantă pentru supraviețuirea și dezvoltarea fizică și emoțională a copilului. Datorită nevoii iminente a copilului de a stabili o relație de atașament cu o figură hrănitoare și protectoare, el se adaptează la persoana care îl îngrijește, excluzând orice comportament care ar putea periclita această legătură.

          Astfel, la copil, ansamblul răspunsurilor înnăscute determinate instinctual la pericol și nesiguranță a fost observat în trei tipuri de comportament:

• primul tip se referă la căutarea, monitorizarea și încercarea de a menține proximitatea față de părinți. Aici, rolul cel mai important în îngrijirea copilului îl deține mama, indiferent dacă alte rude fac tot posibilul să o substituie.

• al doilea tip îi permite copilului să exploreze mediul înconjurător dacă persoana de atașament îi este în preajmă și îl încurajează. In acest mod, copilul se simte liber să încerce noi experiențe, iar când figura parentală dispare (chiar și pentru o perioadă scurtă de timp) explorarea copilului se oprește brusc.

• al treilea tip de comportament se referă la refugierea copilului la o figură de atașament ca la un „sanctuar sigur” în situații de pericol sau momente de alarmă. Orice situație care îi poate inspira pericol celui mic declanșează această nevoie de a avea în proximitatea sa persoana de atașament disponibilă emoțional, adică protectoare, caldă și atentă la nevoia lui.

          Pornind de la aceste trei categorii de comportamente înnăscute ale copiilor, au fost identificate trei tipare de atașament:

• atașamentul caracterizat de siguranță – copilul are încredere că părintele (sau figura parentală) va fi disponibil și îi va oferi ajutor dacă se va confrunta cu situații dificile sau înfricoșătoare. Având această garanție, copilul explorează cu încredere mediul înconjurător. Acest comportament este susținut în special de mamă, care este disponibilă imediat la semnalele copilului său și răspunde cu afecțiune când acesta caută protecție și alinare.

  Adulții din aceasta categorie nu se tem să depindă de alte persoane sau ca alții să depindă de ei. Consideră că sunt demni de iubire și respect și au încredere în oameni, plecând de la premisa că intențiile acestora sunt bune, în general. Sunt foarte afectuoși, reușind să se apropie rapid de ceilalti și să-și creeze relații intime, fără teama de a fi abandonați sau sufocați de partener(ă). Perioadele de solitudine din viața lor sunt trăite conștient, fără să devină anxioși. Persoanele cu atașament sigur se conduc după deviza: ”a te bucura de plăcerile vieții și a-i lăsa și pe ceilalți să se bucure de ele!” Viața e în odine, ei înșiși sunt în ordine, ei se deschid cu încredere către lume, așteaptă Binele și adesea culeg numai Binele.

• atașamentul caracterizat de anxietate și evitare (sau evitant) – copilul nu are încredere că părintele îi va răspunde și va fi ajutat atunci când el caută protecție. Din contră el se așteaptă să fie refuzat categoric. Ca urmare, copilul încearcă să-și trăiască viața fără iubirea și sprijinul celorlalți și sunt sanșe mari de a deveni independent emoțional de ceilalți, cu o afectivitate rece. Acest tipar reprezintă rezultatul faptului că figura parentală l-a respins categoric, în mod constant, atunci când copilul se apropia de ea pentru a-i cere alinare și protecție. 

  Devenite adulte, aceste persoane apreciază solitudinea, izolarea. Nu se încred în ceilalti cu ușurință și nici nu vor să depindă de aceștia. Se tem de relațiile intime, stabile, preferând mai degrabă relațiile de scurtă durată. In cuplu, sunt distanți, manifestând o afectivitate plată. 

   

• atașamentul caracterizat de anxietate și rezistență (sau anxios-ambivalent) – copilul nu are certitudinea că părintele va fi disponibil sau că îl va ajuta în cazul în care-l solicită. Din cauza acestei incertitudini, copilul este în permanență predispus la anxietatea de separare și va tinde să se agațe de părinte, manifestând teamă/îngrijorare cu privire la explorarea mediului înconjurător. Acest tipar este susținut de un părinte care uneori folosește ca mijloc de control al copilului amenințarea repetată cu abandonul.

  Adulții din această categorie, de regulă, sunt persoane nesigure și cer de la partenerii lor multe dovezi de afecțiune și apropiere, deoarece consideră că aceștia nu-i iubesc sau vor să-i părăsească. Au convingerea că nu sunt iubiți și apreciați așa cum ar trebui. Au o stimă de sine scazută și tendința de a dezvălui prea mult despre ei. Sunt foarte geloși și posesivi. De obicei, sunt percepuți de ceilalți ca fiind prea insistenți și sufocanți.

   

          Aceste tipologii de atașamente dobândite în coplilărie ne clarifică de ce adulții, pe tot parcursul vieții lor, își monitorizează relațiile emoționale cu cei din jurul lor prin două dominante: accesibilitatea persoanelor dorite și reacția acestora la emoțiile lor. Astfel ei pun în joc, în viața adultă, același tip de comportament pe care părinții lor l-au manifestat cu ei și este posibil ca același stil parental să-l exprime mai departe în relațiile cu proprii copii și/sau cu ceilalți adulti.

          De aceea, înțelegerea propriului tip de atașament ne poate ajuta să dezvoltăm relații armonioase cu persoanele dragi din viața noastră, atât în familie cât și la serviciu și în societate (inclusiv în trafic ).

          Dacă sunteți curioși ce stil de atașament vă caracterizează, găsiti chestionarul aici:  Chestionar Stil Atasament

Referințe:

1. J. Bowlby, O bază de siguranță, Ed. Trei, 2011

2. https://www.statisticssolutions.com/adult-attachment-scale-aas/

3.https://www.researchgate.net/publication/277927417_Adaptation_of_Collins'_Revised_Adult_Attachment_Dimensional_Scale_to_the_Chilean_Context