Pagină web realizată în programul pentru creare site-uri WebWave

De multe ori, membrii familiei îmi spuneau ca vin acasă doar să-mi încarc bateriile pentru serviciu. Că mă comportam ca o locomotivă pe șine. Atunci nu-i înțelegeam. Cum de nu vedeau câte făceam? După un timp, am înțeles câte ceva și mi-am schimbat discursul: făceam eforturi pentru familie (un fel de ”mă sacrific”). Trebuia să plătesc un preț pentru resursele aduse acasă, nu? După mult alt timp petrecut în activitate frenetică și realizări mărețe, m-am oprit. Brusc.

Mi-a trebuit un an să înțeleg de ce mă comportam așa...

Ce am înțeles eu atunci și aprofundat ulterior:

În cadența frenetică a propriei ambiții, petrecem cu motivație și entuziasm multe ore la locul de muncă, deseori în detrimentul sănătății, familiei și timpului personal. În spatele acestui comportament, existau multe nevoi și dorințe personale, în special dorința arzătoare de a-mi dovedi valoarea și de a câștiga validarea celor din jur. De aceea, învățam și munceam continuu.

După un timp, am realizat că dacă m-aș fi oprit din această rutină, nu cred că aș fi știu cine sunt.

Pentru multe persoane ambițioase, această dorința de a fi admirați, de a obține recunoașterea părinților/mentorilor/ șefilor sau de a concura cu o imagine idealizată a acestora, a devenit un model de viață care poate persistă până târziu în viață.

Nu zic că e bine sau e rău. Este o stare de fapt, în funcție de realitatea interioara a fiecăruia dintre noi. Asumarea conștientă a acestui mod de viața conduce la o logică internă pentru noi. Dar cred că este important să ne întrebam cum îi afectam pe cei din jurul nostru. 

Cred cu tărie că este important să muncim și să devenim un ”guru” într-un domeniu.

Radu Georgescu are un articol excelent legat de acest aspect (aici), sa devii un ”guru” într-un domeniu pentru a nu fi condiționat/ă de criteriile unui anunț de angajare. Vorbesc des despre acest articol în profesia mea.

Dar ambiția neînfrânată poate duce la pierderea unei perspective mai profunde asupra vieții, iar prețul plătit este pe măsură: viața trece pe lângă noi. Și uite așa, an după an, în ritm vioi, nu observăm că ne-au crescut copiii și că am îmbătrânit.

Ambiția ne poate oferi succese și realizări tangibile, însă înțelegerea mea de acum este să nu pierd din vedere un sens mai profund al vieții.

Pentru asta a fost nevoie să mă eliberez de umbra părinților și a mentorilor mei și să mă concentrez pe trăirea propriului destin într-un mod autentic/personal.